72. Desa, com. Desa, jud. Dolj
Punct: Castraviţa, La Ruptură
Cod sit: 72043.01, 72043.02
Colectiv: Petre Gherghe – responsabil (Univ. Craiova), Marin Nica, Florin Ridiche (MO Craiova)
În punctul „Castraviţa“ s-a continuat cercetarea arheologică în S III/ 2001 prin dezvelirea zidului roman găsit în campania 2001. Astfel s-a observat că temelia zidului a străpuns stratul cu materiale hallstattiene până la adâncimea de 1,42 m. Zidul a fost descoperit, în C 2, la o adâncime de -1,30 m şi este orientat pe direcţia N - S având o lăţime de aproximativ de 0,60 m, structura acestuia constând din bolovani de calcar, legaţi cu mortar.
În partea de nord-vest a grindului „Castraviţa“, mai precis la vest de S I/2001 şi S III/2001, într-o zonă mai înaltă, s-a deschis S IV/ 2002 cu o lungime de 10 m şi o lăţime de 1 m care nu a oferit nici un fel de material arheologic. Pe latura de nord a grindului, paralel cu drumul de frontieră, s-a deschis S V/2002, orientată E - V, cu o lungime de 20 m şi o lăţime de 1 m. La adâncimea de -0,43 m, în C 3 şi 4, au apărut mai multe fragmente de ţigle şi olane romane. În C 11-13, la adâncimea de -0,36 -0,40 m au apărut alte fragmente de ţigle şi olane aflate atât în poziţie primară cât şi secundară. În C 14-17, la adâncimi care variază între -0,65 şi -1 m a fost descoperită o structură plană având în compoziţie mult pietriş şi calcar. În C 17, pietrele şi calcarele sunt amestecate cu fragmente de ţigle şi olane şi par să indice resturile de la fundaţia unui zid. De remarcat, că în nivelul roman au fost găsite puţine fragmente ceramice. Excepţie a făcut C 17 în care s-a descoperit un fragment de toartă, faţetat cu degetele, longitudinal, care poate proveni de la o amforă precum şi un fund de cană. De asemenea, în C 14, pe nivelul de pietriş şi calcar s-a găsit un fragment ceramic roman, realizat din pastă fină de culoare roşie, decorat pe exterior cu două benzi paralele de linii, între care se află o a treia bandă „în val“ formată din zece linii. În C 9, la adâncimea de -0,80 -1 m, a fost găsit nivelul hallstattian, cu puţine fragmente ceramice, iar sub acest nivel au apărut, la adâncimea de -1,10 m, două fragmente ceramice tipice culturii Coţofeni.
Având în vedere faptul că în campania din anul 2001 s-a găsit o urnă de tip Verbicioara, în S I/2001, s-a mai deschis, în partea de vest a acesteia, S VI/2002, cu lungimea de 6 m şi lăţimea de 1 m, lăsând un martor de 1 m faţă de S I/2001. În această secţiune s-a identificat nivelul roman reprezentat de fragmente de ţigle şi olane precum şi nivelul hallstattian. Nu s-au găsit fragmente ceramice specifice nivelului din epoca bronzului, cultura Verbicioara, identificat în S I/2001.
Pe latura de sud a grindului „Castraviţa“ s-a trasat S VII/2002 cu o lungime de 10 m şi o lăţime de 1,5 m, perpendiculară pe un presupus val, care în realitate credem că este un dig contemporan foarte mult aplatizat. Nu s-au găsit decât foarte puţine fragmente ceramice hallstattiene, atipice.
În partea de sud-vest a grindului, într-o zonă mai înaltă, s-au trasat şase secţiuni paralele între ele şi perpendiculare pe Dunăre. Ele au fost numerotate astfel: de la est spre vest, S XI/2002, lungă de 13 m şi lată de 2 m, S XIII/2002, lungă de 18 m şi lată de 2 m, S VIII/2002, lungă de 20 m şi lată de 1,5 m, S IX/2002, lungă de 13 m şi lată de 2 m, S X/2002, lungă de 13 m şi lată de 2 m şi S XII/2002, lungă de 20 m şi lată de 2 m. Toate aceste secţiuni ca şi celelalte deschise în campania 2002 au fost caroiate din doi în doi metri.
În S VIII/2002, la limita dintre C 2 şi 3, la -0,67 m adâncime au apărut oase umane şi inventar funerar, complex ce a fost denumit M 1 din tumulul I. Din schelet s-a păstrat craniul, două vertebre, osul sacral, cele două oase coxale, fragmentare, ambele femure dintre care unul, cel drept, fragmentat în trei bucăţi şi încă un fragment de os aflat la una din extremităţile femurului stâng care pare să aparţină acestuia din urmă. Scheletul este orientat aproximativ E - V cu privirea puţin spre stânga. Ca inventar funerar, în mormânt s-au găsit şase butoni din bronz, depuşi în linie pe partea sudică a femurului stâng la o adâncime de -0,10 m sub schelet şi alţi trei butoni, la capătul vestic al oaselor femurale şi la 0,10 m depărtare, aproximativ între acestea şi vasul-ofrandă; unul din cei trei butoni, cel din mijloc, a fost găsit cu faţa concavă în jos1. Ce reţine atenţia la acest defunct este lipsa unei mari părţi din schelet dar mai ales a maxilarului şi cutiei toracice. Mortul a fost depus, pe spate, în poziţie întinsă. Vasul-ofrandă, spart pe loc din vechime, are diametrul gurii de 40 cm, buza evazată şi decorată pe interior cu motive incizate specifice culturii Basarabi2.
În C 4, la -0,80 m adâncime, în jumătatea vestică a secţiunii a fost găsit M 2. Din schelet s-au păstrat cele două oase coxale, ambele femure fragmentate în două bucăţi, cele două tibii din care lipsesc părţile inferioare, aproximativ în locul unde se află vasul-ofrandă, un os metatarsian şi trei falange de la piciorul drept. Scheletul este orientat V - E, o parte din acesta aflându-se în martorul de 0,50 m care separă S VIII/2002 de S IX/2002 şi a fost depus pe spate, în poziţie întinsă. Ca inventar, în mormânt s-a găsit un vârf de lance din fier, la adâncimea de 0,80 m, aflat mai exact în secţiunea vecină de la vest, S IX/2002. Vârful de lance era orientat spre nord-nord-vest. Vasul-ofrandă este de fapt un castron hallstattian; spart pe loc din vechime cu buza trasă în interior şi decorată cu caneluri, la exterior.
Tot în C 4, la -0,65 m adâncime, în jumătatea vestică a lui S VIII/2002 dar şi în S IX/2002 a apărut M 3, unul dintre cele mai bogate din punctul de vedere al inventarului funerar. Din schelet s-au păstrat ambele humerus-uri, ulna de la membrul drept, femurele şi tibiile, talusul, cuboidul şi navicularul de la piciorul stâng, oasele cuneiforme, metatarsul, o falangă şi calcaneul de la piciorul drept. Scheletul este orientat V - E, o parte din acesta aflându-se în martor şi a fost depus pe spate în poziţie întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Zona dintre labele picioarelor a fost deranjată de o intervenţie ulterioară prin care au fost deplasate şi descompletate oasele de la labele picioarelor. Pe genunchiul drept, puţin în exterior, s-a descoperit o cană tipică culturii Basarabi precum şi un fragment de brăţară din bronz, triunghiulară în secţiune. Oarecum în dreptul bazinului, pe partea dreaptă, la o adâncime mai mare decât a scheletului, de la -0,79 m, a apărut un castron, spart pe loc din vechime cu gura în jos, care este puţin înclinat spre schelet. Aproximativ între braţe, în zona abdomenului şi lângă braţul stâng, în exterior, au apărut două fragmente ale unui cuţit din fier. În S IX/2002, în dreptul craniului, pe partea dreaptă, la -0,70 m adâncime, a fost găsit un vârf de lance orientat spre nord-nord-vest la fel ca şi cel din M 2.
Cel mai sărac mormânt atât din punct de vedere al inventarului funerar cât şi din punctul de vedere al numărului de oase umane este M 4 care a apărut în S VIII/2002 şi în martorul dinspre S IX/2002, la o adâncime de -0,90 m şi la o distanţă de aproximativ 0,25 m sud de castronul din M 3, în C 5. Din schelet se mai păstrează doar cele două femure, un fragment din radiusul drept şi un fragment din calota craniană. Scheletul este orientat est-vest şi se pare că şi acesta, ca şi celelalte, a fost depus pe spate, în poziţie întinsă. Lângă fragmentul de calotă craniană s-au găsit câteva fragmente ceramice atipice care după pastă par a fi hallstattiene.
În C 5, atât în S VIII/2002 cât şi în S IX/2002, la o adâncime de -0,86 m, a fost găsit M 5 dublu, cel mai bogat mormânt din toate punctele de vedere. Ambele schelete, numerotate cu 1, cel inferior, şi cu 2, cel superior, sunt orientate V - E şi au fost depuse amândouă pe spate, unul peste celălalt, în poziţie întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Poziţia oaselor din calotele craniene sugerează că privirea era orientată, şi la unul şi la celălalt schelet, puţin spre dreapta. Din scheletul inferior s-a păstrat, parţial, calota craniană, mandibula, un fragment din humerus şi încă unul din radius, un fragment dintr-un os coxal şi cele două femure fragmentare precum şi un fragment din tibie. Scheletul superior s-a păstrat mai bine astfel că avem o mare parte din calota craniană, mandibula, omoplaţii, humerus-urile, un fragment din ulna dreaptă, cele două oase coxale, dintre care cel drept, fragmentat în două bucăţi, ambele femure, rotula de la genunchiul drept precum şi tibiile dintre care cea stângă este fragmentată în două bucăţi. Tot de la scheletul superior s-au mai găsit două vertebre şi cinci coaste fragmentare, acestea din urmă, pe partea stângă. Reţin atenţia, la cele două schelete, lipsa maxilarelor şi craniile deformate. Ca inventar funerar, s-a găsit, la -0,80 m adâncime şi la 0,05 m vest de craniul numărul 1, o fibulă de tip Vače, un vârf de lance din fier, la -0,95 m adâncime şi la 0,06 m nord tot de craniul numărul 1, orientat spre nord-vest, o altă fibulă de tip Vače, la -0,90 m adâncime şi la 0,28 m nord de humerusul stâng al scheletului numărul 2 şi un alt vârf de lance din fier, la -1 m adâncime şi 0,21 m nord de capătul vestic al humerusului stâng de la scheletul numărul 2, orientat spre nord. Lângă fragmentul de radius de la scheletul numărul 1, pe partea dreaptă, s-a găsit un cuţit din fier, fragmentat în cinci bucăţi. De asmenea, pe partea dreaptă a scheletului numărul 2 între femurul acestuia şi capătul estic al femurului de la scheletul numărul 1, s-a găsit un cuţit din fier şi lama de la alt cuţit tot din fier care par să aparţină scheletului superior. Aproximativ în zona labelor picioarelor, la -0,79 m adâncime, a apărut un castron de tip Basarabi nedecorat, cu buza evazată spre exterior, spart pe loc din vechime.
La 0,08 m nord-vest de M 5 şi la 0,60 m vest de martorul ce separă S VIII/2002 de S IX/2002, la -0,40 m adâncime, în C 5 al lui S IX/2002, au apărut cinci fragmente de calotă craniană care constituie M 6.
În S IX/2002, C 3, lângă martorul estic, la -0,71 m adâncime, a fost găsit M 7. Din schelet s-a păstrat doar partea inferioară, cele două femure fragmentare, tibia stângă şi două fragmente din fibula stângă, aceasta din urmă mult deplasată spre vest de la locul ei, calcaneul, navicularul de la laba piciorului drept şi acestea din urmă deplasate de la locul lor. Se pare că scheletul a fost orientat est-vest şi a fost depus, ca şi celelalte, pe spate, în poziţie întinsă. Ca inventar funerar, s-a descoperit un castron hallstattian, spart pe loc, din vechime, aflat cu gura în sus, aproximativ în zona labelor picioarelor şi un fragment de tablă din bronz, lângă castron, decorată cu cinci rânduri de împunsături realizate din interior spre exterior având în vedere faptul că piesa este uşor arcuită, pe înălţime.
Tot în S IX/2002, aproximativ pe toată lungimea C 4, lângă şi în martorul ce separă S IX/2002 de S X/2002, la -0,60 m adâncime, s-a găsit M 8. Scheletul, unul dintre cele mai bine păstrate, este orientat sud-nord cu privire spre stânga şi a fost depus pe spate în poziţie întinsă. Au fost găsite oasele calotei craniene, mai puţin occipitalul, mandibula, opt vertebre, un fragment din humerusul drept, vertebra lombară, cele două oase coxale, femurele dintre care cel drept fragmentat în două bucăţi, rotula de la genunchiul drept, tibiile şi un fragment de fibulă de la piciorul drept şi calcaneul drept. Ca inventar funerar, s-a descoperit un vârf de lance din fier, la vest de craniu, orientat spre sud-sud-est. În dreptul genunchiului stâng, pe exterior s-au găsit trei fragmente dintr-un vas hallstattian spart pe loc din vechime. La scheletul acestui mormânt reţine atenţia lipsa maxilarului şi craniul deformat la fel ca la scheletele din M 5.
În S X/2002, în C 3 şi 4, la -0,61 m adâncime, a fost găsit M 9. Scheletul cel mai bine păstrat dintre toate este orientat N - S cu privirea spre stânga şi a fost depus pe spate, în poziţie întinsă, cu mâna dreaptă pe lângă corp şi cu cea stângă, adusă din cot, pe bazin. Din schelet s-a descoperit calota craniană, mai puţin maxilarul la fel ca la M 5 şi 8, mandibula, oasele scapulare şi claviculare, coloana vertebrală şi patru coaste pe partea stângă la fel ca la scheletul superior de la M 5, ambele humerusuri, antebraţele fragmentare, bazinul complet, femurele, rotulele, tibiile, fibula stângă, calcaneul drept şi toată laba piciorului stâng. Nu s-a găsit inventar funerar.
În S XII/ 2002, C 3, la -0,62 m adâncime, au apărut patru fragmente de la un vas hallstattian spart pe loc din vechime, cu gura în jos, denumit de noi complexul 11.
În S XIII/2002, aflată la est de S VIII/2002, în C 3 şi puţin în C 4, la -0,65 m adâncime, a apărut M 10. Din schelet, care este orientat NNE – SSV cu privirea puţin spre stânga, s-a păstrat craniul fără maxilar, mandibula şi un fragment din humerusul drept. Este posibil ca şi acest schelet să fi fost depus pe spate în poziţie întinsă. Ca inventar funerar, s-a găsit o fibulă de tip Vače la aproximativ 0,09 m est de craniu şi, aproximativ în zona labelor picioarelor, un castron, spart pe loc din vechime în două bucăţi, cu gura în sus, având buza trasă în interior şi decorată cu caneluri, pe exterior.
La vest de tumulul I, mai precis la 83,50 m de colţul sud-vestic al lui S XII/2002, a fost identificată o altă zonă puţin mai înaltă a grindului „Castraviţa“ unde a fost deschisă secţiunea S XIV/2002. Aici au fost găsite, în tumulul II, două morminte de inhumaţie contemporane cu cele din tumulul I, în mare parte distruse de către apele Dunării, ca şi tumulul care le adăpostea.
În partea estică a secţiunii, în C 1, la vest de M 2, la -0,50 m adâncime, a apărut M 1. Din schelet, care se pare că avea orientarea aproximativă S - N şi a fost depus probabil pe spate, în poziţie întinsă, nu s-au mai păstrat decât două fragmente dintr-un femur, posibil cel drept şi două fragmente din humerusul stâng. Cam în zona labelor picioarelor a apărut ca inventar funerar o strachină cu gura în sus, spartă pe loc din vechime, cu buza trasă în interior şi decorată, pe exterior, cu motive incizate tipice culturii Basarabi. La aproximativ 0,10 m sud de castron şi 0,05 m est de unul din fragmentele de femur au apărut doi butoni din bronz asemănători celor găsiţi în M 1 din tumulul I doar că aceştia sunt puţin mai mici ca diametru.
La est de M 1 între acesta şi limita estică a secţiunii, la -0,50 m adâncime, a apărut M 2. La fel ca în M 1, scheletul de aici a avut o orientare aproximativă S - N şi probabil a fost depus pe spate, în poziţie întinsă. Nu s-a păstrat decât femurul drept. Ca inventar funerar, s-a găsit aproximativ în zona labelor picioarelor un castron hallstattian, cu gura în sus, spart pe loc din vechime, cu buza trasă în interior şi decorat cu caneluri în exterior. La 0,15 m sud de castron au apărut doi butoni din bronz asemănători cu cei din M 1. La 0,55 m sud de castron a fost descoperit un fragment de brăţară din bronz torsionată, circulară în secţiune. La 0,87 m sud de castron a mai apărut un bulgăre de calcar. Având în vedere faptul că limita sudică a secţiunii se află la 0,05 m de bulgărele de calcar din M 2 şi căderea de nivel spre Dunăre începe imediat în afara secţiunii considerăm că părţile superioare ale celor două schelete au fost distruse de ape.
Ţinând cont de perioada scurtă avută la dispoziţie pentru cercetările arheologice s-a ridicat doar un singur profil, în zona tumulilor, şi anume profilul vestic al lui S VIII/2002 de la tumulul I. Aşa cum se poate observa, movila funerară este acoperită de un strat de pământ negru. Solul cu care au fost acoperite mormintele este negru-cafeniu iar nivelul antic are o culoare cafenie sub care s-a găsit pământul viu de culoare galbenă. Întregul sol din zona grindului este nisipos. Aşa cum se poate observa, pe profil, scheletele şi inventarul funerar au fost depuse direct pe solul antic fără a se face vreo amenajare după care a fost ridicată mantaua tumulului. Pe o porţiune de 8 m aflată cam la 1 m sud de M 5 se poate observa şi locul de unde a fost excavat pământul necesar ridicării tumulului. De asemenea, se constată, pe profil şi o anumită proporţionalitate în ridicarea movilei funerare având în vedere distanţele egale dintre limitele tumulului şi M 5 şi M 1.
În punctul „La Ruptură“ a fost deschisă o secţiune cu lungimea de 7 m şi lăţimea de 2 m în vecinătatea drumului de frontieră, pe partea sudică, care face legătura între pichetul de grăniceri şi grindul „Castraviţa“. S-au găsit mici fragmente ceramice atipice, de factură romană după pastă; nu au apărut complexe arheologice.
Din punctul de vedere al ritualului funerar se pot observa câteva reguli respectate la momentul înmormântării. De pildă, se observă că la majoritatea mormintelor au fost depuse vase de ofrandă de obicei în zona labelor picioarelor - M 1, 2, 5, 7, 10 - în tumulul I şi în cele două morminte din tumulul II, dar şi în zona bazinului sau pe genunchi aşa cum se vede la M 3 şi 8 din tumulul I, la fel ca în necropolele tumulare contemporane de la Balta Verde, Gogoşu şi Basarabi. Excepţie face M 9 din tumulul I care are scheletul mai întreg dar este lipsit de inventar funerar. În majoritatea cazurilor, acolo unde s-a putut identifica acest lucru, scheletele au fost depuse pe spate, în poziţie întinsă, cu mâinile pe lângă corp - excepţie face M 9 în care mâna stângă a scheletului este uşor adusă pe bazin - şi cu privirea orientată spre stânga, mai puţin în cazul M 5. Orientarea scheletelor diferă, singurul lucru observat aici fiind acela că în mormintele din partea nordică a tumulului, scheletele sunt orientate E - V, iar cele din partea sudică sunt orientate preponderent V - E. De asemenea, se constată că M 1, 10, 5 şi 9 din tumulul I realizează un fel de cadru aproximativ pătrat al spaţiului funerar. În ceea ce priveşte inventarul funerar metalic, se constată că toate vârfurile de lance au fost depuse în zona capului - M 2, 3, 5, 8, din tumulul I. Fibulele de tip Vače descoperite în M 5 şi M 10, tumulul I, au fost depuse tot în zona capului. Cuţitele din fier, fragmentare sau întregi, au fos găsite în dreptul bazinului - M 3 şi 5 din tumulul I - iar butonii din bronz apar de obicei în zona picioarelor - M 1 din tumulul I şi M 1 şi 2 din tumulul II - la fel ca şi cele două fragmente de brăţări din M 3, tumulul I, şi din M 2, tumulul II. În M 7, lângă vasul de ofrandă, a fost găsit un fragment de pandantiv din bronz iar izolat, în S XI/2002, C 1, la -0,70 m adâncime, a apărut încă un fragment de buton din bronz asemănător celor din mormintele de la tumulul II.
În cadrul tumulului I, două complexe arheologice reţin atenţia prin faptul că ies din regula generală de ritual funerar şi anume M 6 şi CPL 11. M 6 care de fapt este reprezentat doar de câteva fragmente de calotă craniană, a apărut la 0,40 m mai sus de craniul scheletului inferior de la M 5. Având în vedere că nu s-a observat o intervenţie ulterioară în mantaua tumulului este foarte posibil ca acest mormânt să fie contemporan cu celelalte morminte din tumul. De asemenea, în S XII/2002, C 3, la -0,62 m adâncime, a fost găsit CPL 11 care este reprezentat de un vas hallstattian depus cu gura în jos, spart pe loc din vechime, fără nici un alt fel de inventar lânga el; nu au apărut oase umane.
În zona secţiunilor trasate pe tumulul I, dar în afara acestuia, au mai fost găsite câteva materiale arheologice care ne-au atras atenţia. Astfel, în S XII/2002, C 1, la -0,70 m adâncime, a apărut un pisălog din piatră şi o râşniţă iar în C 7 al lui S IX/2002, lângă limita sudică a secţiunii, la -0,50 m adâncime, un topor dintr-o rocă dură de culoare verzuie, slefuit, spart pe lungime - s-a păstrat partea dinspre tăiş.
Ţinând cont de faptul că solul din zona tumulului I este destul de omogen, cu greu surprinzându-se şi structura tumulului, nu s-au observat intervenţii ulterioare în mantaua movilei funerare.
Având în vedere cele arătate mai sus putem trage câteva concluzii referitoare la încadrarea în cronologia relativă şi privitoare la ritualul funerar practicat. Inventarul funerar atât metalic cât şi ceramic este identic cu cel găsit în tumulii de la Basarabi3, jud. Dolj, Balta Verde, Gogoşu4, jud, Mehedinţi astfel că şi movilele funerare de la Desa aparţin culturii Basarabi. Referitor la ritualul funerar practicat în înmormântările din tumulul I de la Desa există câteva elemente care par să indice o regulă. Astfel, lipsa maxilarelor la craniile din M 5, 8, 9, 10, lipsa totală sau parţială a cutiei toracice la toate scheletele, faptul că la scheletul superior din M 5 şi la scheletul din M 9 apar cinci respectiv patru coaste pe partea stângă, că la M 10 castronul este depus aproximativ în zona labelor picioarelor, din schelet păstrându-se doar craniul şi un fragment de humerus şi în general lipsa anumitor oase din toate mormintele sugerează o descompletare intenţionată a scheletelor făcută după o anumită regulă şi într-o perioadă imediat ulterioară morţii sau înmormântării. Această concluzie este întărită şi de faptul că restul oaselor descoperite au fost găsite aproximativ în conexiunea anatomică. La concluzia de mai sus se mai adaugă şi situaţia de la M 3 unde se pare că în zona labelor picioarelor, adică acolo unde la majoritatea scheletelor s-a găsit câte un vas de ofrandă, poate a existat o intervenţie ulterioară înmormântării dar din aceeaşi vreme, care a deranjat oasele labei piciorului drept şi le-a descompletat pe cele ale piciorului stâng.
În final considerăm că cercetările trebuiesc continuate şi în 2003 pentru a verifica întreaga suprafaţă a grindului „Castraviţa“, eventualitatea apariţiei unor noi movile funerare de tip Basarabi, dar şi pentru a lămuri caracteristicile aşezării romane şi a descoperirilor din epoca bronzului.
Note:
1. Piesele metalice au fost restaurate de către Virginia Urucu, Ana Voinic şi Geta Ciorteanu din cadrul Laboratorului Zonal de Restaurare-Conservare; ceramica, de Viorel Cojocaru; desenele au fost realizate de către muzeograf-topograf Violeta Stănescu; prelucrarea grafică şi tehnoredactarea realizate de ing. Daniela Bîrsan şi Alina Bălan, cărora le mulţumim şi pe această cale.
2. Vasele descoperite în morminte nu au fost restaurate în totalitate urmând să facă obiectul unui studiu ştiinţific mai detaliat.
3. V. Dumitrescu, La nécropole tumulaire du premier âge du fer de Basarabi (Dép. de Dolj, Olténie), Dacia, NS 12, 1968, p. 177-260.
4. D. Berciu şi E. Comşa, Săpăturile arheologice de la Balta Verde şi Gogoşu (1949 şi 1950), Materiale şi Cercetări Arheologice 2, 1956, p. 251-490.
Abstract
On the occasion of the archeological research made in the summer of 2002, Desa village, Dolj county, Castraviţa point, was discovered an inhumation necropolis, from which it was researched a number of graves belonging to the Basarabi culture and also a Roman settlement, emphasized, for the time being, by rests of stonework with slaked lime mortar, tiles, shingles, bricks, in fragmentary shape and a few ceramics fragments.